27.03.2017

RĂZVAN ȘI VIDRA (9)

de BOGDAN PETRICEICU HAȘDEU.
CÂNTUL III - NEPOATA LUI MOȚOC (Continuare)

RĂZVAN
Și tu, Vidro?
ISCOADA
Jupâneasa vorbit-a dumnezeiește!
Câteodată prin femeie duhul cel sfânt ne vorbește!
De pildă, Ana, Iudita, Estera... mai în sfârșit,
Este-nvederat că leahul de loc nu te-a răsplătit...
Rusul știe mult mai bine să dea orișicui dreptate...
RĂZVAN
Taci! Destul!
VIDRA
Vorbește!
ISCOADA
Țarul îți dăruiește trei sate...
VIDRA
(cu dispreț)
Bogăție? Nu-i aceasta!
ISCOADA
Trei sate lângă Kazan,
Și, cât va ține războiul, o treaptă de căpitan...
VIDRA
(mișcată)
Căpitan?
ISCOADA
Mai pe dasupra, pentru creștineasca faptă,
După moarte fericirea ș-un locaș în rai te-așteaptă...
RĂZVAN
Nu primesc!
VIDRA
Ce spui, Răzvane! Dar de ce să nu primești?...
Nu-i puțin căpitănia în oștile muscălești.
Tu nu ești născut aice; poți să mergi în lumea-ntreagă;
De leși n-ai nici o nevoie și nimica nu te leagă...
Cată-ți norocul aiurea, dacă nu-l găsim aici!
RĂZVAN
Am jurat!
ISCOADA
Dar jurământul nu se dă la eretici.
Deci mitropolitul nostru pe dată o să-l dezlege,
Judecând după soboare și dumnezeiasca lege,
Precum anume se scrie în sfântul Nomocanon,
Citește cap paisprezece soborul din Chalkedon,
Cap treizeci și trei sau patru sobor din Laodikia,
Asemenea capul două sobor din Antiohia...
RĂZVAN
Fugi, popă fără credință, ce legea ți-o iei în râs!
Fugi, de-aci!...
VIDRA
Dar uiți, iubite, că de-ar fi oricum să fie
Muscalu-ți dă chiar îndată cinstea de căpitănie...
Vei fi căpitan, Răzvane!... Căpitan, aceasta-i mult!...
ISCOADA
Și trei sate mari...
RĂZVAN
Lipsește! Mi-e greu să te mai ascult!...
VULPOI
(venind iute, turburat)
Topenie! Grozăvie! Bazaconie!...
RĂZVAN
Ce este?
VULPOI
Lucrul nevisat în vise, nepovestit în poveste!...
Vezi pe hatmanul acolo, stând la vorbă și la sfat,
De toată căpitănimea ocolit și-nconjurat?
(Iscoada se uită unde arată Vulpoi și fuge în partea cealaltă.)
RĂZVAN
Ei bine, ce mă privește?
VULPOI
(cu necaz)
Ei bine!... Ba zău nu-i bine!...
Ei vorbesc și pun la cale și se-ntreabă chiar de tine...
RĂZVAN
De mine? Ce nălucire!
VULPOI
Căpitanii într-un gând
Îți tot caută pricină și te defaimă pe rând;
Unul cere să te scoață din oaste, altul din țară,
Al treilea chiar din lume te-ar da bucuros afară,
Iar hatmanul mi-i ascultă, neclintit ca un butuc;
De multe ce tot aude s-a făcut și el năuc!
VIDRA
Veză, Răzvane, ce greșeală de-a ne vesteji aice,
Pe când într-o altă parte ai putea să fii ferice?
Hai în oastea muscălească! Atâta ne-a mai rămas...
Te-așteaptă căpitănia, de-i face numai un pas...
VULPOI
Vine hatmanul... Privește!... S-au orpit în două rânduri...
E posomorât bătrânul: se cunoaște că-i pe gânduri.
RĂZVAN
Fie ce-a fi, las' să fie!... Eu, unul, tot ce-am jurat
Păstrez cu fruntea senină și cu cugetul curat!
Jurământul nu-i o glumă născută printre pahare
Și, deodată cu beția, răsuflată prin uitare:
Jurământul pentru mine este mândrul curcubeu,
Ce leagă josul cu susul și pe om cu Dumnezeu!...
VIDRA
Ba mai bine-i o unealtă, o păpușă, o momeală,
Prin care cel ce nu crede pe toți ceilalți îi înșeală!...
(Se pune deoparte. Vin hatmanul, Piotrowski, Minski, mai mulți căpitani, în urma lor Răzașul.)
MINSKI
Știu bine, sunt foarte sigur și de tot încredințat
Că tabăra n-o să guste hotărârea ce-ai luat...
PIOTROWSKI
Asciscere peregrinos multe primejdii aduce:
Pe străini lasă-i în coadă, sapientissime duce...
HATMANUL
Cine pentru noi se luptă nu-i străin, ci-i pământean...
Eu te căutam pe tine, viteazule căpitan.
RĂZVAN
Poate mă iai drept un altul, hatmane prealuminate,
Eu nu-s căpitan...
HATMANUL
Aceasta-i cam puțin; după dreptate
Ar trebui să fii hatman, căci chiar bătălia de-azi
Nu eu, tu ai câștigat-o, viteazul cel mai viteaz! A admite pe străini
Preaînțelepte duce
RĂZVAN
Iartă-mă...
HATMANUL
(ridicând buzduganul)
Deci, în puterea semnului de hătmănie,
Răsplătind măcar în parte minunata-ți bărbăție,
Căpitan pe câmpul luptei te ridic și te vestesc,
În fața taberei mele și prin numele crăiesc!
(Muzica militară intonează un marș triumfal. Vulpoi sare în sus, Răzașul își freacă mâinile.)
RĂZVAN
Eu?... Dar cum... În ce cuvinte...
MINSKI
(cu căldură)
Căpitane, eu aș cere
Să te facă chiar polcovnic! Aș leșina de... plăcere!
O dorință-nvăpăiată mă tot roade ne-ncetat,
Ca dup-atâtea războaie să te văd... înaintat!...
PIOTROWSKI
(sărutând pe Răzvan)
Satisfactionis causa , și eu te sărut acuma,
Știindu-te dignum esse chiar amplitudine summa
Din pricina mulțumirii
Că ești demn... de cea mai mare cinste
HATMANUL
Însă nici căpitănia, mă jur pe-acest buzdugan,
Nu-i ceva destul de mare pentru brațul lui Răzvan.
La seimul cel mai de-aproape țara o să te primească,
Spre mai deplină răsplată, în boierimea leșească...
Voi stărui și eu însumi, și toți prietenii mei...
Dar pân' atunci, căpitane, spune-mi singur, ce mai vrei?
RĂZVAN
Nu pot mulțumi... n-am vorbe, hatmane prealuminate...
HATMANUL
(zâmbind)
A, da! Mi-am adus aminte! Printre prăzile luate
În tabăra muscălească, găsit-am un moldovan,
Un boier, un om de frunte, judecând după căftan,
Deși de multă vechime nu mai are nici o față,
Iar din ceprazuri sclipește ici-colea d-abia vro ață...
Ți-l dăruiesc...
(Răzvan se închină, hatmanul și căpitanii încep a ieși.)
MINSKI
(întorcându-se iute)
Căpitane! În veci nu m-oi sătura
Toate bunurile lumii cu toptanul a-ți ura,
Și văzându-te pe cale la o treaptă și mai-naltă,
Inima-mi de bucurie saltă, saltă, saltă, saltă...
(Iese. Răzvan încrucișează mâinile pe piept și rămâne nemișcat pe gânduri. Vidra îl privește în tăcere.)
VULPOI
Iată-n sfârșit, căpitane, ești chiar căpitan acum!
Și-n pădure, căpitane, fuși căpitan oarecum,
Astăzi, însă, căpitane, ești mai cu căpitănie!
RĂZAȘUL
Bată-l norocul să-l bată! hai să facem o beție!
(Târăște afară pe Vulpoi, cântând) 
Frunză verde de castan,
Căpitanu-i căpitan!
Tan! tan! tan!
Tan! tan! tan!
Căpitanu-i căpitan!
Frunză verde de castan!...
RĂZVAN
Iartă-mă, scumpo iubită!... Chiar fericirea ne-apasă,
Când deodată, ca un fulger, pe sărmanul om se lasă!...
Simț în mine-o greutate... Doresc și nu pot să crez...
Nu-i cumva vro nălucire? Poate dorm? Poate visez?...
VIDRA
Cum? Atâta veselie? Pentru ce?... Pentr-o nimică?
Căpitan! Ce mare treabă!... Căpitanu-i o furnică!...
Veselească-se Răzașul și Vulpoi, făpturi de rând,
Care pentr-un pai sunt gata a se tăvăli cântând!...
Dar tu?... Tu s-o faci, Răzvane?... Căpitanii într-o oaste
Sunt atâția, că-n mulțime se lovesc coaste la coaste...
Căpitan!... o jucărie!... Căpitan!... e un covrig,
După care colindează bieții copilași pe frig!...
RĂZVAN
Ce? Căpitanu-i o glumă? Într-o tabără crăiască?
Dar ce fel de lucru-ți trebui care să te mulțumească?...
Au nu mă-nvățai tu, Vidro, a merge chiar la dușman,
Câștigând prin viclenie tot cinstea de căpitan?...
Nu-mi spuneai tu dineoare, cu mânie și mustrare,
Că-ntr-o tabără domnească căpitanu-i lucru mare?...
Lămurește-mă, iubito, unde vrei tu să m-aduci?
Nu-i de mult de când în codru, cu o ceată de haiduci,
Numele-mi suna prin țară, ca o seceră ce sună
Când retează buruiana să crească iarba cea bună!
Eu credeam atunci că-n lume nu-i chip să fie pe-aiuri
O zodie mai ferice ca traiul unei păduri,
Unde brazii și stejarii, uriași din vremea veche,
Înfruntând mii de furtune, viteji fără de pereche,
Mi se-nchinau cu răbdare, m-apăra și m-asculta,
Pân' ce din sânul lor verde nu m-a smuls voința ta!...
Te văzui... iubirea șterge tot ce-i place ca să șteargă:
Lăsat-am cărări înguste ș-am ieșit la calea largă,
Uitat-am codrul, Moldova, tot ce-a fost, tot ce-a trecut,
Venit-am în țări străine, cum ai spus și cum ai vrut...
Astăzi norocu-mi zâmbește: sunt căpitan și pe cale...
VIDRA
De-a fi boier ca toți leșii: o boierime de jale!

* * * 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !