DESPOT VODĂ (17)

de VASILE ALECSANDRI

Urmare la Despot Vodă (16)

ACTUL IV

SCENA VIII

MOȚOC, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, HARNOV,BRESLAȘI, ȚĂRANI, OȘTENI, CIUBĂR -VODĂ (ascuns între popor) SPANCIOC

Și chiar prostimea vine cu dânșii împreună

Ca să privească fala deșertului pe tron.

Azi Despot vrea să-ntreacă pe însuși Solomon.

HARNOV (apropiindu-se)

Ei! vornice Moțoace, ai vreo supărare?

Ești trist!

MOȚOC (întorcând spatele)

Îți pare.

SPANCIOC (lui Harnov)

Spune-mi: tot suferi de mustrare?

HARNOV (oftând)

Tot!... ah! eu n-am odihnă și-n veci sunt tulburat

De când pe Lăpușneanu din tron l-am răsturnat.

SPANCIOC

Și încă-acea mustrare ți-aduce mari foloase.

Jălești pe Lăpușneanu, dar rozi mereu la oase

Scăpate pentru tine din mâna lui Despot.

HARNOV

Mustrarea nu m-oprește de a trăi cum pot.

SPANCIOC

Știu; ți-ai făcut dintr-însa o bună moșioară

Și ții prea bună casă cu conștiința chioară.

HARNOV

Nu te pricep.(Se îndreaptă spre ușa din stânga.)

SPANCIOC

Cu-atâta mai bine... Acum mergi

Domneasca urmă, câine, cu limba să o ștergi.

(Harnov iese.)

Ciocoi cu falca largă, cu ceafa-n veci plecată!

El s-a făcut lui Despot unealtă blestemată.

SCENA IX

Cei dinainte, DESPOT, HARNOV

Ușile din stânga se deschid. Doi copii din casă intră purtând pe perne de catifea, unul arcul și celălalt topuzul domnesc; ei merg de iau loc lângă tron. După dânșii, patru căpitani unguri și leși în uniforme bogate. Pe urmă, Harnov și, în fine, Despot, purtând coroană și hlamidă.

HARNOV (anunțând)

Măria-sa slăvită! Capetele plecați!

POPORUL

Ura!

(În sunetul muzicii care executează un marș triumfal, Despot intră maiestos, se închină ușor la boieri și la popor și merge de se suie pe tron). DESPOT

Azi împrejuru-mi văzându-vă-adunați,

Boieri, și tu, prostime, simt mulțumire mare.

Azi e ziua dreptății, și Domnul cu răbdare

Dator e să asculte pe-orice jeluitor,

De neam mărit el fie, sau fie din popor,

Chiar dacă-n contra noastră ar fi vreo tânguire.

Cine-are a se plânge?

(Tăcere.)

Nime?... Deci fac de știre

Că vreau prin cununie să leg al meu destin

Cu fiica lui Sborovski, regescul palatin.

Așa cere-nteresul politic, așa cere

Chiar viitorul țării... și buna mea plăcere!...

Cu pompă maiestoasă curând voi celebra

Această nuntă care pe toți va bucura.

E dar cu drept ca țara l-a tronului serbare

Voioasă bani să deie și orice bunuri are.

Tu, Harnov, cu asprime de grijă vei purta

La sporul visteriei.

HARNOV (închinându-se)

Ascult, măria-ta.

UN ȚĂRAN

N-avem de unde... milă!... nu mai avem nimică...

Suntem lipsiți de țărnă și lumea e calică.

Străinii fără cuget și multele nevoi

Au stors, mărite doamne, și măduva din noi!

O ȚĂRANCĂ

Nu-ngreuia, stăpâne, a țării grea povară.

Ne plâng bieți copilașii de foame.

HARNOV

Ce?... afară,

Afară, mojici! (Alungă țăranii și iese cu dânșii.)

DESPOT

Harnov, să stai pe capul lor.

MOȚOC (lui Spancioc)

Prea bine!... Despot însuși cu foc zvârle-n popor.

HARNOV (întorcându-se)

Măria-ta!... trimisul lui Soliman Sultanul

La ușa ta domnească așteaptă cu firmanul.

DESPOT

Să intre.

(Fanfare în curte. Intră prin fund, din dreapta, Ahmed Bairactarul, urmat de mai mulți pași, dintre care doi poartă un steag verde și o sabie bogată.)

* * *

Urmează Despot Vodă (18)